Addictions ;x

I am cunoscut atât părțile bune cât și părțile rele... l am acceptat în întregime.. l am iertat, l am urmat si l am înțeles.. Am luptat lângă el, în fața lui și, de cele mai multe ori, în umbra lui.. Daa!! Stăteam în spatele lui și luptam împotriva lumii.. O lume care îl acuza, îl critica, o lume care il judeca.. Dilema mea e: ceea ce am văzut bun în el nu există sau cei din jurul nostru sunt orbi? Chiar și acum, când am ales să plec definitiv, când a fost o jigodie și un nemernic, am continuat să sper în latura lui buna și să o explic celor din jur.. Dar e greu să explici ceea ce nu se vede.. Acum, în toiul nopții, stau pe fotoliu, trăgând dintr o țigară și singura întrebare pe care o am în minte este: oare m am înșelat în privința lui? Știu, nu există orb mai mare decât cel care nu vrea să vadă, care refuză adevărul indiferent de cât de evident ar fi.. Poate m am înșelat, dar dragostea, prietene, dragostea orbește în mod cert. Ce a uitat el este faptul că iubirea nu este sufic

Ramasesem la partea in care am plecat sa imi iau un suc, iar cand m am intors am parcat in locul unde obisnuiam sa stau.. (poti sa dai play melodiei Cargo- daca ploaia s ar opri).. Ploua, si inca cum.. exact ca in filmele de dragoste in momentul cand ea fuge spre el si il saruta.. doar ca in povestea noastra nu era chiar asa.. de fapt nu era deloc asa.. ma uitam in oglinda si ma intrebam daca ai plecat.. sau daca nu cumva doar mi s a parut ca erai acolo doar pentru ca imi doream asta extrem de mult. Am coborat din masina, vorbind la telefon cu un vechi prieten si m am dus spre locul unde imi parcasem masina initial.. m am uitat cu coada ochiului.. erai acolo.. nu stiam ce sa fac.. ce om normal se plimba, vorbind la telefon, in conditiile in care ploua de ziceai ca s a rupt cerul?? De nicaieri a aparut si un caine care pornise spre mine, latrand.. m am retras spre masina si tu ai adus masina in locul in care eram eu.. ai inceput sa dai flash uri, iar eu ti am scris un sms in care te

Sa ti povestesc, straine, despre acea seara speciala si cum am ajuns noi acolo.. da, da.. pt ca acele clipe ma bantuie si acum.. imi amintesc exact cum m ai strans in brate si mi ai spus ca pleci pentru binele meu.. atunci am ramas blocata.. nu stiam tot ce stiu acum.. nu stiam ca drumul meu nu va putea niciodata sa se uneasca cu drumul tau, dar sa revenim la ceea ce era atunci.. ai plecat, iar eu am ramas blocata in fata usii.. dupa cateva minute mi am revenit, mi am spus ca o sa ma cauti in aceeasi zi, ca noi nu putem sta separati.. nu am stat niciodata separati, nici macar o zi.. pana atunci.. au trecut zile, iar eu ma intrebam obsesiv cum poti sa faci asta si de ce.. era prima data cand nu mi scriai, nu ma sunai, nu ma cautai.. Trecuse o saptamana.. te mai vazusem intre timp.. imi amintesc ca era o alinare sa te vad chiar daca nu schimbam nici un ticalos, banal de "buna".. ce ironic, nu? Stiai ce mi place sa mananc, ce mi place sa beau, stiai tot... si eu te stiam, iti c

Din nefericire mi a fost dat sa aud in ultima perioada de niste decese din cauze absolut banale.. Am intrat pe paginile de facebook a acestor persoane si citeam ceea ce scriu prietenii lor.. Ma gandeam la faptul ca azi pot fi ok, iar maine mi se poata intampla ceva la fel de banal si sa dispar... Definitiv... Ma gandesc la toti cei care mi au gresit, la toti celor care le am gresit, la toti cei cu care nu mai vorbesc.. Poate vi se pare ca fabulez, dar puneti va putin in postura aceasta..  Mai devreme sau mai tarziu fiecare va parasi aceasta lume... Si ce lasam in urma noastra?? Nimic.. Va spun eu.. La o varsta frageda cand nu ai apucat sa ti intemeiezi o familie nu lasi nimic in urma ta.. Nu conteaza ce ai avut material pt ca ele nu vor spune nimic despre tine si nici nu si vor aminti de tine.. Am putea reflecta putin si am putea face o shimbare in vietile noastre.. Cred ca ar fi mult mai simplu daca am vorbi unii cu altii si nu unii despre altii.. Cred ca ar fi mult mai bine daca

Aceasta este una dintre sumedeniile de intamplari din viata mea.. si dintre toate evenimentele din ultima perioada am ales tocmai aceasta poveste pt ca, pentru mine, a avut si o morala importanta. Dupa un drum lung prin labirint (viata) am vazut o luminita.. n ar fi prima care mi a iesit in cale de a lungul calatoriei.. de la distanta nu stralucea foarte tare.. va dati seama ca m am apropiat putin sa vad ce este.. era el.. un baiat tanar, fara obligatii, fara un trecut "furtunos", cu ochii negrii, cu o voce unica, inconfundabila si chiar blanda.. Intamplarea face ca in aceeasi perioada, cand mergeam spre luminita sa ma intalnesc pe drum cu o veche cunostinta, care, ulterior, mi a devenit oarecum prietena.. am ajuns cu ea in apropierea luminitei.. (Va mai amintiti zilele ploioase cand stateam la birou si nu aveam chef nici macar sa pornesc spre casa? Daca da.. ganditi va ca eu nu mi le mai aminteam.. pareau atat de indepartate in preajma luminitei.) M am apropiat mai mult..

Mi e dor sa "cad" ostenita in bratele tale.. Sa mi saruti fruntea si sa mi asculti aberatiile.. Mi e dor sa intoarca toata lumea capul dupa noi cand ne jucam ca si cand am fi doar noi pe strada.. Mi e dor sa simti cand am nevoie de o imbratisare sau de o vorba buna.. Mi e dor de mine.. De ceea ce eram cand faceai parte din viata mea.. Iti mai amintesti cand le aduceai printeselor tale micul dejun la pat? Iti mai amintesti cand veneai dimineata de la munca cu dulciuri pt fetitele tale? Iti mai amintesti cat ne rasfatai? Ne faceai poze cand dormeam, ne luai cu tine oriunde.. Adorai sa ti petreci fiecare clipa alaturi de mine.. Chiar de era zi sau noapte, chiar daca erai la munca, chiar daca aveai treaba, chiar de erai obosit sau suparat.. Iar eu.. Eu adoram asta la tine.. Astazi e o zi ploioasa.. Stau in birou si ascult picaturile de ploaie cum bat in geam.. nu pot nici macar sa "rup" usa biroului de bucurie ca am terminat programul.. Pentru ca nimeni nu ma ast